Norvegia a declarat oficial 2026 drept “anul apărării totale”, o strategie menită să consolideze pregătirea societății în fața unui potențial conflict. În discursul său de Anul Nou, prim-ministrul Jonas Gahr Støre a avertizat că «războiul ar putea reveni în Norvegia», iar guvernul a anunțat un cadru de acțiune pentru întreaga țară: armată, administrații, companii și sectorul privat să ofere resurse, informații și planuri de intervenție în timpul crizelor.
Conceptul de apărare totală vizează consolidarea rezilienței la nivel național, nu doar a capacităților militare, cu scopul de a face față unui război, bombardamente sau amenințări NRBC. Un exemplu simbolic este adăpostul antiaerian din St.
Hanshaugen, subparc liniștit în Oslo, proiectat să protejeze 1.100 de persoane, cu facilități modeste: aer rece, iluminare slabă și facilități sanitare rudimentare, dar cu capacitatea de a asigura supraviețuirea în caz de atac. Oficialii au precizat că rețeaua de adăposturi este suficientă pentru aproximativ jumătate din populația Norvegiei, un obiectiv ce ilustrează amploarea pregătirilor naționale.
În timp ce imaginea acestei strategii poate părea exagerată pentru unii, experții în securitate subliniază că o asemenea abordare îmbină apărarea militară cu pregătirea civilă, logistică și comunicarea în situații de urgență, crescând reziliența generală a societății. Pentru România și pentru județul Valcea, această dezbatere ridică întrebări despre cum ar arăta un plan similar: existența unor spații de adăpost, canale clare de informare publică, sisteme de distribuție a resurselor și exerciții-periodice care să pregătească oamenii pentru diferite scenarii, fără a genera panică.
Astfel, mesajul rămâne clar: prin planuri integrate de apărare civilă, comunitățile pot răspunde mai eficient la amenințări, fie ele reale sau potențiale.


